1 "The sin of Judah is written with a pen of iron,
and with the point of a diamond.
It is engraved on the tablet of their heart,
and on the horns of your altars.
2 Even their children remember their altars
and their Asherah poles by the green trees on the high hills.
3 My mountain in the field,
I will give your substance and all your treasures for a plunder,
and your high places, because of sin, throughout all your borders.
4 You, even of yourself, will discontinue from your heritage that I gave you.
I will cause you to serve your enemies in the land which you don’t know,
for you have kindled a fire in my anger which will burn forever."
5 Yahweh says:
"Cursed is the man who trusts in man,
relies on strength of flesh,
and whose heart departs from Yahweh.
6 For he will be like a bush in the desert,
and will not see when good comes,
but will inhabit the parched places in the wilderness,
an uninhabited salt land.
7 "Blessed is the man who trusts in Yahweh,
and whose confidence is in Yahweh.
8 For he will be as a tree planted by the waters,
who spreads out its roots by the river,
and will not fear when heat comes,
but its leaf will be green,
and will not be concerned in the year of drought.
It won’t cease from yielding fruit.
9 The heart is deceitful above all things
and it is exceedingly corrupt.
Who can know it?
10 "I, Yahweh, search the mind.
I try the heart,
even to give every man according to his ways,
according to the fruit of his doings."
11 As the partridge that sits on eggs which she has not laid,
so is he who gets riches, and not by right.
In the middle of his days, they will leave him.
At his end, he will be a fool.
12 A glorious throne, set on high from the beginning,
is the place of our sanctuary.
13 Yahweh, the hope of Israel,
all who forsake you will be disappointed.
Those who depart from me will be written in the earth,
because they have forsaken Yahweh,
the spring of living waters.
14 Heal me, O Yahweh, and I will be healed.
Save me, and I will be saved;
for you are my praise.
15 Behold, they ask me,
"Where is Yahweh’s word?
Let it be fulfilled now."
16 As for me, I have not hurried from being a shepherd after you.
I haven’t desired the woeful day. You know.
That which came out of my lips was before your face.
17 Don’t be a terror to me.
You are my refuge in the day of evil.
18 Let them be disappointed who persecute me,
but let not me be disappointed.
Let them be dismayed,
but don’t let me be dismayed.
Bring on them the day of evil,
and destroy them with double destruction.
19 Yahweh said this to me: "Go and stand in the gate of the children of the people, through which the kings of Judah come in and by which they go out, and in all the gates of Jerusalem. 20 Tell them, ‘Hear Yahweh’s word, you kings of Judah, all Judah, and all the inhabitants of Jerusalem, that enter in by these gates: 21 Yahweh says, "Be careful, and bear no burden on the Sabbath day, nor bring it in by the gates of Jerusalem. 22 Don’t carry a burden out of your houses on the Sabbath day. Don’t do any work, but make the Sabbath day holy, as I commanded your fathers. 23 But they didn’t listen. They didn’t turn their ear, but made their neck stiff, that they might not hear, and might not receive instruction. 24 It will happen, if you diligently listen to me," says Yahweh, "to bring in no burden through the gates of this city on the Sabbath day, but to make the Sabbath day holy, to do no work therein; 25 then there will enter in by the gates of this city kings and princes sitting on David’s throne, riding in chariots and on horses, they and their princes, the men of Judah and the inhabitants of Jerusalem; and this city will remain forever. 26 They will come from the cities of Judah, and from the places around Jerusalem, from the land of Benjamin, from the lowland, from the hill country, and from the South, bringing burnt offerings, sacrifices, meal offerings, and frankincense, and bringing sacrifices of thanksgiving to Yahweh’s house. 27 But if you will not listen to me to make the Sabbath day holy, and not to bear a burden and enter in at the gates of Jerusalem on the Sabbath day, then I will kindle a fire in its gates, and it will devour the palaces of Jerusalem. It will not be quenched."’"
1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.
2 Cum se gîndesc la copiii lor, aşa se gîndesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte.
3 Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
4 Din vina ta vei perde moştenirea, pe care ţi -o dădusem; te voi fac să slujeşti vrăjmaşului tău într'o ţară, pe care n'o cunoşti, căci aţi aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.``
5 ,,Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul!
6 Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într'un pămînt sărat şi fără locuitori.
7 Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
8 Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-şi întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, şi frunzişul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.``
9 ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască?
10 ,,Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.``
11 Ca o potîrnichie, care cloceşte nişte ouă pe cari nu le -a ouat ea, aşa este celce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decît un nebun.
12 Scaun de domnie plin de slavă, înălţat dela început, loc al sfîntului nostru Locaş,
13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi ceice Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.`` -,,Ceice se abat dela Mine vor fi scrişi pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.``
14 Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mîntuieşte-mă Tu, şi voi fi mîntuit; căci Tu eşti slava mea!
15 Iată, ei îmi zic: ,,Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!``
16 ,,Şi eu, ca să Te ascult, n'am vrut să nu fiu păstor; nici n'am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!
18 Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte -i cu o îndoită urgie!``
19 ,,Aşa mi -a vorbit Domnul: ,Du-te, şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,
20 şi spune-le: ,Ascultaţi Cuvîntul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, cari intraţi pe aceste porţi!``
21 ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, şi să n'o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului.
22 Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.``
23 Dar ei n'au ascultat şi n'au luat aminte: ci şi-au înţepenit gîtul, ca să n'asculte şi să nu ia învăţătură.
24 Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o sarcină înlăuntru pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,
25 atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi şi voivozi, cari vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în cară şi călări pe cai, ei şi voivozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.
26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi dela miazăzi, ca să aducă arderi de tot şi jertfe, să aducă daruri de mîncare şi tămîie, şi să aducă jertfe de mulţămire în Casa Domnului.
27 Dar dacă nu veţi asculta cînd vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi n'o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.``