1 "My spirit is consumed.
My days are extinct
and the grave is ready for me.
2 Surely there are mockers with me.
My eye dwells on their provocation.
3 "Now give a pledge. Be collateral for me with yourself.
Who is there who will strike hands with me?
4 For you have hidden their heart from understanding,
therefore you will not exalt them.
5 He who denounces his friends for plunder,
even the eyes of his children will fail.
6 "But he has made me a byword of the people.
They spit in my face.
7 My eye also is dim by reason of sorrow.
All my members are as a shadow.
8 Upright men will be astonished at this.
The innocent will stir himself up against the godless.
9 Yet the righteous will hold to his way.
He who has clean hands will grow stronger and stronger.
10 But as for you all, come back.
I will not find a wise man among you.
11 My days are past.
My plans are broken off,
as are the thoughts of my heart.
12 They change the night into day,
saying ‘The light is near’ in the presence of darkness.
13 If I look for Sheol as my house,
if I have spread my couch in the darkness,
14 if I have said to corruption, ‘You are my father,’
and to the worm, ‘My mother,’ and ‘My sister,’
15 where then is my hope?
As for my hope, who will see it?
16 Shall it go down with me to the gates of Sheol,
or descend together into the dust?"
1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.
2 Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.
5 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!
7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.
8 Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...
12 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
13 Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
14 cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`
15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``