1 "I made a covenant with my eyes;

how then should I look lustfully at a young woman?

2 For what is the portion from God above,

and the heritage from the Almighty on high?

3 Is it not calamity to the unrighteous,

and disaster to the workers of iniquity?

4 Doesn’t he see my ways,

and count all my steps?

5 "If I have walked with falsehood,

and my foot has hurried to deceit

6 (let me be weighed in an even balance,

that God may know my integrity);

7 if my step has turned out of the way,

if my heart walked after my eyes,

if any defilement has stuck to my hands,

8 then let me sow, and let another eat.

Yes, let the produce of my field be rooted out.

9 "If my heart has been enticed to a woman,

and I have laid wait at my neighbor’s door,

10 then let my wife grind for another,

and let others sleep with her.

11 For that would be a heinous crime.

Yes, it would be an iniquity to be punished by the judges,

12 for it is a fire that consumes to destruction,

and would root out all my increase.

13 "If I have despised the cause of my male servant

or of my female servant,

when they contended with me,

14 what then will I do when God rises up?

When he visits, what will I answer him?

15 Didn’t he who made me in the womb make him?

Didn’t one fashion us in the womb?

16 "If I have withheld the poor from their desire,

or have caused the eyes of the widow to fail,

17 or have eaten my morsel alone,

and the fatherless has not eaten of it

18 (no, from my youth he grew up with me as with a father,

I have guided her from my mother’s womb);

19 if I have seen any perish for want of clothing,

or that the needy had no covering;

20 if his heart hasn’t blessed me,

if he hasn’t been warmed with my sheep’s fleece;

21 if I have lifted up my hand against the fatherless,

because I saw my help in the gate;

22 then let my shoulder fall from the shoulder blade,

and my arm be broken from the bone.

23 For calamity from God is a terror to me.

Because of his majesty, I can do nothing.

24 "If I have made gold my hope,

and have said to the fine gold, ‘You are my confidence;’

25 If I have rejoiced because my wealth was great,

and because my hand had gotten much;

26 if I have seen the sun when it shined,

or the moon moving in splendor,

27 and my heart has been secretly enticed,

and my hand threw a kiss from my mouth;

28 this also would be an iniquity to be punished by the judges,

for I should have denied the God who is above.

29 "If I have rejoiced at the destruction of him who hated me,

or lifted up myself when evil found him

30 (I have certainly not allowed my mouth to sin

by asking his life with a curse);

31 if the men of my tent have not said,

‘Who can find one who has not been filled with his meat?’

32 (the foreigner has not camped in the street,

but I have opened my doors to the traveler);

33 if like Adam I have covered my transgressions,

by hiding my iniquity in my heart,

34 because I feared the great multitude,

and the contempt of families terrified me,

so that I kept silence, and didn’t go out of the door—

35 oh that I had one to hear me!

Behold, here is my signature! Let the Almighty answer me!

Let the accuser write my indictment!

36 Surely I would carry it on my shoulder,

and I would bind it to me as a crown.

37 I would declare to him the number of my steps.

I would go near to him like a prince.

38 If my land cries out against me,

and its furrows weep together;

39 if I have eaten its fruits without money,

or have caused its owners to lose their life,

40 let briers grow instead of wheat,

and stinkweed instead of barley."

The words of Job are ended.

1 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

3 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

6 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

7 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

8 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

9 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

12 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

16 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

20 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

22 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

25 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

26 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

29 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

30 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

34 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

35 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

36 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.