1 So these three men ceased to answer Job, because he was righteous in his own eyes. 2 Then the wrath of Elihu the son of Barachel, the Buzite, of the family of Ram, was kindled against Job. His wrath was kindled because he justified himself rather than God. 3 Also his wrath was kindled against his three friends, because they had found no answer, and yet had condemned Job. 4 Now Elihu had waited to speak to Job, because they were elder than he. 5 When Elihu saw that there was no answer in the mouth of these three men, his wrath was kindled.
6 Elihu the son of Barachel the Buzite answered,
"I am young, and you are very old.
Therefore I held back, and didn’t dare show you my opinion.
7 I said, ‘Days should speak,
and multitude of years should teach wisdom.’
8 But there is a spirit in man,
and the Spirit of the Almighty gives them understanding.
9 It is not the great who are wise,
nor the aged who understand justice.
10 Therefore I said, ‘Listen to me;
I also will show my opinion.’
11 "Behold, I waited for your words,
and I listened for your reasoning,
while you searched out what to say.
12 Yes, I gave you my full attention,
but there was no one who convinced Job,
or who answered his words, among you.
13 Beware lest you say, ‘We have found wisdom.
God may refute him, not man;’
14 for he has not directed his words against me;
neither will I answer him with your speeches.
15 "They are amazed. They answer no more.
They don’t have a word to say.
16 Shall I wait, because they don’t speak,
because they stand still, and answer no more?
17 I also will answer my part,
and I also will show my opinion.
18 For I am full of words.
The spirit within me constrains me.
19 Behold, my breast is as wine which has no vent;
like new wineskins it is ready to burst.
20 I will speak, that I may be refreshed.
I will open my lips and answer.
21 Please don’t let me respect any man’s person,
neither will I give flattering titles to any man.
22 For I don’t know how to give flattering titles,
or else my Maker would soon take me away.
1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.
2 Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3 Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.
4 Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5 Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.
6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.
7 Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`
8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9 Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.
10 Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11 Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.
12 V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.
13 Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`
14 Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.
15 Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!
16 Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.
17 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.
18 Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;
19 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;
22 căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.