1 "Do you know the time when the mountain goats give birth?
Do you watch when the doe bears fawns?
2 Can you count the months that they fulfill?
Or do you know the time when they give birth?
3 They bow themselves. They bear their young.
They end their labor pains.
4 Their young ones become strong.
They grow up in the open field.
They go out, and don’t return again.
5 "Who has set the wild donkey free?
Or who has loosened the bonds of the swift donkey,
6 whose home I have made the wilderness,
and the salt land his dwelling place?
7 He scorns the tumult of the city,
neither does he hear the shouting of the driver.
8 The range of the mountains is his pasture.
He searches after every green thing.
9 "Will the wild ox be content to serve you?
Or will he stay by your feeding trough?
10 Can you hold the wild ox in the furrow with his harness?
Or will he till the valleys after you?
11 Will you trust him, because his strength is great?
Or will you leave to him your labor?
12 Will you confide in him, that he will bring home your seed,
and gather the grain of your threshing floor?
13 "The wings of the ostrich wave proudly,
but are they the feathers and plumage of love?
14 For she leaves her eggs on the earth,
warms them in the dust,
15 and forgets that the foot may crush them,
or that the wild animal may trample them.
16 She deals harshly with her young ones, as if they were not hers.
Though her labor is in vain, she is without fear,
17 because God has deprived her of wisdom,
neither has he imparted to her understanding.
18 When she lifts up herself on high,
she scorns the horse and his rider.
19 "Have you given the horse might?
Have you clothed his neck with a quivering mane?
20 Have you made him to leap as a locust?
The glory of his snorting is awesome.
21 He paws in the valley, and rejoices in his strength.
He goes out to meet the armed men.
22 He mocks at fear, and is not dismayed,
neither does he turn back from the sword.
23 The quiver rattles against him,
the flashing spear and the javelin.
24 He eats up the ground with fierceness and rage,
neither does he stand still at the sound of the trumpet.
25 As often as the trumpet sounds he snorts, ‘Aha!’
He smells the battle afar off,
the thunder of the captains, and the shouting.
26 "Is it by your wisdom that the hawk soars,
and stretches her wings toward the south?
27 Is it at your command that the eagle mounts up,
and makes his nest on high?
28 On the cliff he dwells and makes his home,
on the point of the cliff and the stronghold.
29 From there he spies out the prey.
His eyes see it afar off.
30 His young ones also suck up blood.
Where the slain are, there he is."
1 Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7 El rîde de zarva cetăţilor,
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18 Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21 Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25 La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29 De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.