1 I am the man who has seen affliction
by the rod of his wrath.
2 He has led me and caused me to walk in darkness,
and not in light.
3 Surely he turns his hand against me
again and again all day long.
4 He has made my flesh and my skin old.
He has broken my bones.
5 He has built against me,
and surrounded me with bitterness and hardship.
6 He has made me dwell in dark places,
as those who have been long dead.
7 He has walled me about, so that I can’t go out.
He has made my chain heavy.
8 Yes, when I cry, and call for help,
he shuts out my prayer.
9 He has walled up my ways with cut stone.
He has made my paths crooked.
10 He is to me as a bear lying in wait,
as a lion in hiding.
11 He has turned away my path,
and pulled me in pieces.
He has made me desolate.
12 He has bent his bow,
and set me as a mark for the arrow.
13 He has caused the shafts of his quiver to enter into my kidneys.
14 I have become a derision to all my people,
and their song all day long.
15 He has filled me with bitterness.
He has stuffed me with wormwood.
16 He has also broken my teeth with gravel.
He has covered me with ashes.
17 You have removed my soul far away from peace.
I forgot prosperity.
18 I said, "My strength has perished,
along with my expectation from Yahweh."
19 Remember my affliction and my misery,
the wormwood and the bitterness.
20 My soul still remembers them,
and is bowed down within me.
21 This I recall to my mind;
therefore I have hope.
22 It is because of Yahweh’s loving kindnesses that we are not consumed,
because his mercies don’t fail.
23 They are new every morning.
Great is your faithfulness.
24 "Yahweh is my portion," says my soul.
"Therefore I will hope in him."
25 Yahweh is good to those who wait for him,
to the soul who seeks him.
26 It is good that a man should hope
and quietly wait for the salvation of Yahweh.
27 It is good for a man that he bear the yoke in his youth.
28 Let him sit alone and keep silence,
because he has laid it on him.
29 Let him put his mouth in the dust,
if it is so that there may be hope.
30 Let him give his cheek to him who strikes him.
Let him be filled full of reproach.
31 For the Lord will not cast off forever.
32 For though he causes grief,
yet he will have compassion according to the multitude of his loving kindnesses.
33 For he does not afflict willingly,
nor grieve the children of men.
34 To crush under foot all the prisoners of the earth,
35 to turn away the right of a man before the face of the Most High,
36 to subvert a man in his cause, the Lord doesn’t approve.
37 Who is he who says, and it comes to pass,
when the Lord doesn’t command it?
38 Doesn’t evil and good come out of the mouth of the Most High?
39 Why should a living man complain,
a man for the punishment of his sins?
40 Let us search and try our ways,
and turn again to Yahweh.
41 Let’s lift up our heart with our hands to God in the heavens.
42 "We have transgressed and have rebelled.
You have not pardoned.
43 "You have covered us with anger and pursued us.
You have killed.
You have not pitied.
44 You have covered yourself with a cloud,
so that no prayer can pass through.
45 You have made us an off-scouring and refuse
in the middle of the peoples.
46 "All our enemies have opened their mouth wide against us.
47 Terror and the pit have come on us,
devastation and destruction."
48 My eye runs down with streams of water,
for the destruction of the daughter of my people.
49 My eye pours down
and doesn’t cease,
without any intermission,
50 until Yahweh looks down,
and sees from heaven.
51 My eye affects my soul,
because of all the daughters of my city.
52 They have chased me relentlessly like a bird,
those who are my enemies without cause.
53 They have cut off my life in the dungeon,
and have cast a stone on me.
54 Waters flowed over my head.
I said, "I am cut off."
55 I called on your name, Yahweh,
out of the lowest dungeon.
56 You heard my voice:
"Don’t hide your ear from my sighing,
and my cry."
57 You came near in the day that I called on you.
You said, "Don’t be afraid."
58 Lord, you have pleaded the causes of my soul.
You have redeemed my life.
59 Yahweh, you have seen my wrong.
Judge my cause.
60 You have seen all their vengeance
and all their plans against me.
61 You have heard their reproach, Yahweh,
and all their plans against me,
62 the lips of those that rose up against me,
and their plots against me all day long.
63 You see their sitting down and their rising up.
I am their song.
64 You will pay them back, Yahweh,
according to the work of their hands.
65 You will give them hardness of heart,
your curse to them.
66 You will pursue them in anger,
and destroy them from under the heavens of Yahweh.
1 Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
2 El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
4 Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
6 Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7 M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
10 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
11 Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
12 Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
14 Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15 M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
16 Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
19 ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
20 Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21 Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23 ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
24 ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
28 Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
36 cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
39 De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42 ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
43 În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
48 Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
50 pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65 Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``