1 Remember, Yahweh, what has come on us.
Look, and see our reproach.
2 Our inheritance has been turned over to strangers,
our houses to aliens.
3 We are orphans and fatherless.
Our mothers are as widows.
4 We must pay for water to drink.
Our wood is sold to us.
5 Our pursuers are on our necks.
We are weary, and have no rest.
6 We have given our hands to the Egyptians,
and to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7 Our fathers sinned, and are no more.
We have borne their iniquities.
8 Servants rule over us.
There is no one to deliver us out of their hand.
9 We get our bread at the peril of our lives,
because of the sword in the wilderness.
10 Our skin is black like an oven,
because of the burning heat of famine.
11 They ravished the women in Zion,
the virgins in the cities of Judah.
12 Princes were hanged up by their hands.
The faces of elders were not honored.
13 The young men carry millstones.
The children stumbled under loads of wood.
14 The elders have ceased from the gate,
and the young men from their music.
15 The joy of our heart has ceased.
Our dance is turned into mourning.
16 The crown has fallen from our head.
Woe to us, for we have sinned!
17 For this our heart is faint.
For these things our eyes are dim:
18 for the mountain of Zion, which is desolate.
The foxes walk on it.
19 You, Yahweh, remain forever.
Your throne is from generation to generation.
20 Why do you forget us forever,
and forsake us for so long a time?
21 Turn us to yourself, Yahweh, and we will be turned.
Renew our days as of old.
22 But you have utterly rejected us.
You are very angry against us.
1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult