1 He said to them, "Most certainly I tell you, there are some standing here who will in no way taste death until they see God’s Kingdom come with power."

2 After six days Jesus took with him Peter, James, and John, and brought them up onto a high mountain privately by themselves, and he was changed into another form in front of them. 3 His clothing became glistening, exceedingly white, like snow, such as no launderer on earth can whiten them. 4 Elijah and Moses appeared to them, and they were talking with Jesus.

5 Peter answered Jesus, "Rabbi, it is good for us to be here. Let’s make three tents: one for you, one for Moses, and one for Elijah." 6 For he didn’t know what to say, for they were very afraid.

7 A cloud came, overshadowing them, and a voice came out of the cloud, "This is my beloved Son. Listen to him."

8 Suddenly looking around, they saw no one with them any more, except Jesus only.

9 As they were coming down from the mountain, he commanded them that they should tell no one what things they had seen, until after the Son of Man had risen from the dead. 10 They kept this saying to themselves, questioning what the "rising from the dead" meant.

11 They asked him, saying, "Why do the scribes say that Elijah must come first?"

12 He said to them, "Elijah indeed comes first, and restores all things. How is it written about the Son of Man, that he should suffer many things and be despised? 13 But I tell you that Elijah has come, and they have also done to him whatever they wanted to, even as it is written about him."

14 Coming to the disciples, he saw a great multitude around them, and scribes questioning them. 15 Immediately all the multitude, when they saw him, were greatly amazed, and running to him, greeted him. 16 He asked the scribes, "What are you asking them?"

17 One of the multitude answered, "Teacher, I brought to you my son, who has a mute spirit; 18 and wherever it seizes him, it throws him down; and he foams at the mouth, grinds his teeth, and becomes rigid. I asked your disciples to cast it out, and they weren’t able."

19 He answered him, "Unbelieving generation, how long shall I be with you? How long shall I bear with you? Bring him to me."

20 They brought him to him, and when he saw him, immediately the spirit convulsed him and he fell on the ground, wallowing and foaming at the mouth.

21 He asked his father, "How long has it been since this has been happening to him?"

He said, "From childhood. 22 Often it has cast him both into the fire and into the water to destroy him. But if you can do anything, have compassion on us and help us."

23 Jesus said to him, "If you can believe, all things are possible to him who believes."

24 Immediately the father of the child cried out with tears, "I believe. Help my unbelief!"

25 When Jesus saw that a multitude came running together, he rebuked the unclean spirit, saying to him, "You mute and deaf spirit, I command you, come out of him, and never enter him again!"

26 After crying out and convulsing him greatly, it came out of him. The boy became like one dead, so much that most of them said, "He is dead." 27 But Jesus took him by the hand and raised him up; and he arose.

28 When he had come into the house, his disciples asked him privately, "Why couldn’t we cast it out?"

29 He said to them, "This kind can come out by nothing but by prayer and fasting."

30 They went out from there and passed through Galilee. He didn’t want anyone to know it, 31 for he was teaching his disciples, and said to them, "The Son of Man is being handed over to the hands of men, and they will kill him; and when he is killed, on the third day he will rise again."

32 But they didn’t understand the saying, and were afraid to ask him.

33 He came to Capernaum, and when he was in the house he asked them, "What were you arguing among yourselves on the way?"

34 But they were silent, for they had disputed with one another on the way about who was the greatest.

35 He sat down and called the twelve; and he said to them, "If any man wants to be first, he shall be last of all, and servant of all." 36 He took a little child and set him in the middle of them. Taking him in his arms, he said to them, 37 "Whoever receives one such little child in my name receives me; and whoever receives me, doesn’t receive me, but him who sent me."

38 John said to him, "Teacher, we saw someone who doesn’t follow us casting out demons in your name; and we forbade him, because he doesn’t follow us."

39 But Jesus said, "Don’t forbid him, for there is no one who will do a mighty work in my name and be able quickly to speak evil of me. 40 For whoever is not against us is on our side. 41 For whoever will give you a cup of water to drink in my name because you are Christ’s, most certainly I tell you, he will in no way lose his reward.

42 "Whoever will cause one of these little ones who believe in me to stumble, it would be better for him if he were thrown into the sea with a millstone hung around his neck. 43 If your hand causes you to stumble, cut it off. It is better for you to enter into life maimed, rather than having your two hands to go into Gehenna, into the unquenchable fire, 44 ‘where their worm doesn’t die, and the fire is not quenched.’ 45 If your foot causes you to stumble, cut it off. It is better for you to enter into life lame, rather than having your two feet to be cast into Gehenna, into the fire that will never be quenched— 46 ‘where their worm doesn’t die, and the fire is not quenched.’ 47 If your eye causes you to stumble, throw it out. It is better for you to enter into God’s Kingdom with one eye, rather than having two eyes to be cast into the Gehenna of fire, 48 ‘where their worm doesn’t die, and the fire is not quenched.’ 49 For everyone will be salted with fire, and every sacrifice will be seasoned with salt. 50 Salt is good, but if the salt has lost its saltiness, with what will you season it? Have salt in yourselves, and be at peace with one another."

1 El le -a mai zis: ,,Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.``

2 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S'a schimbat la faţă înaintea lor.

3 Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da.

4 Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

5 Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.``

6 Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

7 A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!``

8 Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.

9 Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.

10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,

11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: ,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?``

12 El le -a răspuns: ,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.``

14 Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.

15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se închine.

16 El i -a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?``

17 Şi un om din norod I -a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.

18 Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.``

19 ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.``

20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.

21 Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?`` ,,Din copilărie``, a răspuns el.

22 ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.``

23 Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!``

24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!``

25 Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.``

26 Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!``

27 Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare.

28 Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?``

29 ,,Acest soi de draci``, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.``

30 Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

31 Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.``

32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe.

33 Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?``

34 Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

35 Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!``

36 Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis:

37 ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M'a trimes pe Mine.``

38 Ioan I -a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.``

39 ,,Nu -l opriţi``, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

43 Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

44 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

46 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49 Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.``