1 Woe to those who devise iniquity

and work evil on their beds!

When the morning is light, they practice it,

because it is in the power of their hand.

2 They covet fields and seize them,

and houses, then take them away.

They oppress a man and his house,

even a man and his heritage.

3 Therefore Yahweh says:

"Behold, I am planning against these people a disaster,

from which you will not remove your necks,

neither will you walk haughtily,

for it is an evil time.

4 In that day they will take up a parable against you,

and lament with a doleful lamentation, saying,

‘We are utterly ruined!

My people’s possession is divided up.

Indeed he takes it from me and assigns our fields to traitors!’"

5 Therefore you will have no one who divides the land by lot in Yahweh’s assembly.

6 "Don’t prophesy!"—they prophesy—

"Don’t prophesy about these things.

Disgrace won’t overtake us."

7 Shall it be said, O house of Jacob,

"Is Yahweh’s Spirit angry?

Are these his doings?

Don’t my words do good to him who walks blamelessly?"

8 But lately my people have risen up as an enemy.

You strip the robe and clothing from those who pass by without a care, returning from battle.

9 You drive the women of my people out from their pleasant houses;

from their young children you take away my blessing forever.

10 Arise, and depart!

For this is not your resting place,

because of uncleanness that destroys,

even with a grievous destruction.

11 If a man walking in a spirit of falsehood lies, saying,

"I will prophesy to you of wine and of strong drink,"

he would be the prophet of this people.

12 I will surely assemble all of you, Jacob.

I will surely gather the remnant of Israel.

I will put them together as the sheep of Bozrah,

as a flock in the middle of their pasture.

They will swarm with people.

13 He who breaks open the way goes up before them.

They break through the gate, and go out.

Their king passes on before them,

with Yahweh at their head.

1 Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.

2 Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

3 Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumazii, şi nu veţi mai umbla cu capul atît de sus, căci vremile vor fi rele.

4 În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: ,,S -a isprăvit! Sîntem pustiiţi cu desăvîrşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi -o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului...!``

5 Deaceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.``

6 ,,Nu proorociţi!`` zic ei. ,,Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!`` -

7 ,,Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?`` ,,Da, cuvintele Mele sînt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!

8 De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n'au gust de război.

9 Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea dela copiii lor.

10 Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.

11 Da, dacă ar veni un om cu vînt şi minciuni, şi ar zice: ,,Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari!`` acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!

12 ,,Te voi strînge în întregime, Iacove! Voi strînge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr'un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.

13 Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi Domnul va fi în fruntea lor.``