1 On that day Jesus went out of the house and sat by the seaside. 2 Great multitudes gathered to him, so that he entered into a boat and sat; and all the multitude stood on the beach. 3 He spoke to them many things in parables, saying, "Behold, a farmer went out to sow. 4 As he sowed, some seeds fell by the roadside, and the birds came and devoured them. 5 Others fell on rocky ground, where they didn’t have much soil, and immediately they sprang up, because they had no depth of earth. 6 When the sun had risen, they were scorched. Because they had no root, they withered away. 7 Others fell among thorns. The thorns grew up and choked them. 8 Others fell on good soil and yielded fruit: some one hundred times as much, some sixty, and some thirty. 9 He who has ears to hear, let him hear."

10 The disciples came, and said to him, "Why do you speak to them in parables?"

11 He answered them, "To you it is given to know the mysteries of the Kingdom of Heaven, but it is not given to them. 12 For whoever has, to him will be given, and he will have abundance; but whoever doesn’t have, from him will be taken away even that which he has. 13 Therefore I speak to them in parables, because seeing they don’t see, and hearing, they don’t hear, neither do they understand. 14 In them the prophecy of Isaiah is fulfilled, which says,

‘By hearing you will hear,

and will in no way understand;

Seeing you will see,

and will in no way perceive;

15 for this people’s heart has grown callous,

their ears are dull of hearing,

and they have closed their eyes;

or else perhaps they might perceive with their eyes,

hear with their ears,

understand with their heart,

and would turn again,

and I would heal them.’

16 "But blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. 17 For most certainly I tell you that many prophets and righteous men desired to see the things which you see, and didn’t see them; and to hear the things which you hear, and didn’t hear them.

18 "Hear, then, the parable of the farmer. 19 When anyone hears the word of the Kingdom and doesn’t understand it, the evil one comes and snatches away that which has been sown in his heart. This is what was sown by the roadside. 20 What was sown on the rocky places, this is he who hears the word and immediately with joy receives it; 21 yet he has no root in himself, but endures for a while. When oppression or persecution arises because of the word, immediately he stumbles. 22 What was sown among the thorns, this is he who hears the word, but the cares of this age and the deceitfulness of riches choke the word, and he becomes unfruitful. 23 What was sown on the good ground, this is he who hears the word and understands it, who most certainly bears fruit and produces, some one hundred times as much, some sixty, and some thirty."

24 He set another parable before them, saying, "The Kingdom of Heaven is like a man who sowed good seed in his field, 25 but while people slept, his enemy came and sowed darnel weeds also among the wheat, and went away. 26 But when the blade sprang up and produced grain, then the darnel weeds appeared also. 27 The servants of the householder came and said to him, ‘Sir, didn’t you sow good seed in your field? Where did these darnel weeds come from?’

28 "He said to them, ‘An enemy has done this.’

"The servants asked him, ‘Do you want us to go and gather them up?’

29 "But he said, ‘No, lest perhaps while you gather up the darnel weeds, you root up the wheat with them. 30 Let both grow together until the harvest, and in the harvest time I will tell the reapers, "First, gather up the darnel weeds, and bind them in bundles to burn them; but gather the wheat into my barn."’"

31 He set another parable before them, saying, "The Kingdom of Heaven is like a grain of mustard seed which a man took, and sowed in his field, 32 which indeed is smaller than all seeds. But when it is grown, it is greater than the herbs and becomes a tree, so that the birds of the air come and lodge in its branches."

33 He spoke another parable to them. "The Kingdom of Heaven is like yeast which a woman took and hid in three measures of meal, until it was all leavened."

34 Jesus spoke all these things in parables to the multitudes; and without a parable, he didn’t speak to them, 35 that it might be fulfilled which was spoken through the prophet, saying,

"I will open my mouth in parables;

I will utter things hidden from the foundation of the world."

36 Then Jesus sent the multitudes away, and went into the house. His disciples came to him, saying, "Explain to us the parable of the darnel weeds of the field."

37 He answered them, "He who sows the good seed is the Son of Man, 38 the field is the world, the good seeds are the children of the Kingdom, and the darnel weeds are the children of the evil one. 39 The enemy who sowed them is the devil. The harvest is the end of the age, and the reapers are angels. 40 As therefore the darnel weeds are gathered up and burned with fire; so will it be at the end of this age. 41 The Son of Man will send out his angels, and they will gather out of his Kingdom all things that cause stumbling and those who do iniquity, 42 and will cast them into the furnace of fire. There will be weeping and gnashing of teeth. 43 Then the righteous will shine like the sun in the Kingdom of their Father. He who has ears to hear, let him hear.

44 "Again, the Kingdom of Heaven is like treasure hidden in the field, which a man found and hid. In his joy, he goes and sells all that he has and buys that field.

45 "Again, the Kingdom of Heaven is like a man who is a merchant seeking fine pearls, 46 who having found one pearl of great price, he went and sold all that he had and bought it.

47 "Again, the Kingdom of Heaven is like a dragnet that was cast into the sea and gathered some fish of every kind, 48 which, when it was filled, fishermen drew up on the beach. They sat down and gathered the good into containers, but the bad they threw away. 49 So it will be in the end of the world. The angels will come and separate the wicked from among the righteous, 50 and will cast them into the furnace of fire. There will be weeping and gnashing of teeth." 51 Jesus said to them, "Have you understood all these things?"

They answered him, "Yes, Lord."

52 He said to them, "Therefore every scribe who has been made a disciple in the Kingdom of Heaven is like a man who is a householder, who brings out of his treasure new and old things."

53 When Jesus had finished these parables, he departed from there. 54 Coming into his own country, he taught them in their synagogue, so that they were astonished and said, "Where did this man get this wisdom and these mighty works? 55 Isn’t this the carpenter’s son? Isn’t his mother called Mary, and his brothers James, Joses, Simon, and Judas? 56 Aren’t all of his sisters with us? Where then did this man get all of these things?" 57 They were offended by him.

But Jesus said to them, "A prophet is not without honor, except in his own country and in his own house." 58 He didn’t do many mighty works there because of their unbelief.

1 În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.

2 O mulţime de noroade s'au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într'o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.

3 El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis: ,,Iată, sămănătorul a ieşit să samene.

4 Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o.

5 O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n'avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n'a găsit un pămînt adînc.

6 Dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcini, s'a uscat.

7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o.

8 O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.

9 Cine are urechi de auzit, să audă.``

10 Ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,De ce le vorbeşti în pilde?``

11 Isus le -a răspuns: ,,Pentrucă vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.

12 Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are.

13 De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

14 Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.

15 Căci inima acestui popor s'a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`

16 Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

17 Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

18 Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului.

19 Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.

20 Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie;

21 dar n'are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

22 Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.

23 Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.``

24 Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.

25 Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.

26 Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

27 Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n'ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?`

28 El le -a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s'o smulgem?`

29 ,Nu`, le -a zis el, ,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.

30 Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s'o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.`

31 Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa.

32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.``

33 Le -a spus o altă pildă, şi anume: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s'a dospit toată plămădeala.``

34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,

35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.``

36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.``

37 El le -a răspuns: ,,Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.

38 Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.

39 Vrăjmaşul, care a sămănat -o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.

40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.

41 Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,

42 şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor

43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

46 Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără.

47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

48 Dupăce s'a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.

49 Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,

50 şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``

51 ,,Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?`` i -a întrebat Isus. -,,Da, Doamne``, I-au răspuns ei.

52 Şi El le -a zis: ,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.``

53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

54 A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce -L auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

55 Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?

56 Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?``

57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le -a zis: ,,Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.``

58 Şi n'a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.