21 Then Peter came and said to him, "Lord, how often shall my brother sin against me, and I forgive him? Until seven times?"

22 Jesus said to him, "I don’t tell you until seven times, but, until seventy times seven. 23 Therefore the Kingdom of Heaven is like a certain king who wanted to settle accounts with his servants. 24 When he had begun to settle, one was brought to him who owed him ten thousand talents. 25 But because he couldn’t pay, his lord commanded him to be sold, with his wife, his children, and all that he had, and payment to be made. 26 The servant therefore fell down and knelt before him, saying, ‘Lord, have patience with me, and I will repay you all!’ 27 The lord of that servant, being moved with compassion, released him and forgave him the debt.

28 "But that servant went out and found one of his fellow servants who owed him one hundred denarii, and he grabbed him and took him by the throat, saying, ‘Pay me what you owe!’

29 "So his fellow servant fell down at his feet and begged him, saying, ‘Have patience with me, and I will repay you!’ 30 He would not, but went and cast him into prison until he should pay back that which was due. 31 So when his fellow servants saw what was done, they were exceedingly sorry, and came and told their lord all that was done. 32 Then his lord called him in and said to him, ‘You wicked servant! I forgave you all that debt because you begged me. 33 Shouldn’t you also have had mercy on your fellow servant, even as I had mercy on you?’ 34 His lord was angry, and delivered him to the tormentors until he should pay all that was due to him. 35 So my heavenly Father will also do to you, if you don’t each forgive your brother from your hearts for his misdeeds."

21 Atunci Petru s'a apropiat de El, şi I -a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?

22 Isus i -a zis: ,,Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.

23 Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.

24 A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.

25 Fiindcă el n'avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să -l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.

26 Robul s'a aruncat la pămînt, i s'a închinat, şi a zis: ,Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.

27 Stăpînul robului aceluia, făcîndu -i-se milă de el, i -a dat drumul, şi i -a iertat datoria.

28 Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care -i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi -l strîngea de gît, zicînd: ,Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.

29 Tovarăşul lui s'a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: ,Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.

30 Dar el n'a vrut, ci s'a dus şi l -a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.

31 Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s'au întristat foarte mult, şi s'au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.

32 Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i -a zis: ,Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m'ai rugat.

33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?

34 Şi stăpînul s'a mîniat şi l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.

35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.