1 My son, pay attention to my wisdom.
Turn your ear to my understanding,
2 that you may maintain discretion,
that your lips may preserve knowledge.
3 For the lips of an adulteress drip honey.
Her mouth is smoother than oil,
4 but in the end she is as bitter as wormwood,
and as sharp as a two-edged sword.
5 Her feet go down to death.
Her steps lead straight to Sheol.
6 She gives no thought to the way of life.
Her ways are crooked, and she doesn’t know it.
7 Now therefore, my sons, listen to me.
Don’t depart from the words of my mouth.
8 Remove your way far from her.
Don’t come near the door of her house,
9 lest you give your honor to others,
and your years to the cruel one;
10 lest strangers feast on your wealth,
and your labors enrich another man’s house.
11 You will groan at your latter end,
when your flesh and your body are consumed,
12 and say, "How I have hated instruction,
and my heart despised reproof.
13 I haven’t obeyed the voice of my teachers,
nor turned my ear to those who instructed me!
14 I have come to the brink of utter ruin,
among the gathered assembly."
15 Drink water out of your own cistern,
running water out of your own well.
16 Should your springs overflow in the streets,
streams of water in the public squares?
17 Let them be for yourself alone,
not for strangers with you.
18 Let your spring be blessed.
Rejoice in the wife of your youth.
19 A loving doe and a graceful deer—
let her breasts satisfy you at all times.
Be captivated always with her love.
20 For why should you, my son, be captivated with an adulteress?
Why embrace the bosom of another?
21 For the ways of man are before Yahweh’s eyes.
He examines all his paths.
22 The evil deeds of the wicked ensnare him.
The cords of his sin hold him firmly.
23 He will die for lack of instruction.
In the greatness of his folly, he will go astray.
1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.