1 Bless Yahweh, my soul.
Yahweh, my God, you are very great.
You are clothed with honor and majesty.
2 He covers himself with light as with a garment.
He stretches out the heavens like a curtain.
3 He lays the beams of his rooms in the waters.
He makes the clouds his chariot.
He walks on the wings of the wind.
4 He makes his messengers winds,
and his servants flames of fire.
5 He laid the foundations of the earth,
that it should not be moved forever.
6 You covered it with the deep as with a cloak.
The waters stood above the mountains.
7 At your rebuke they fled.
At the voice of your thunder they hurried away.
8 The mountains rose,
the valleys sank down,
to the place which you had assigned to them.
9 You have set a boundary that they may not pass over,
that they don’t turn again to cover the earth.
10 He sends springs into the valleys.
They run among the mountains.
11 They give drink to every animal of the field.
The wild donkeys quench their thirst.
12 The birds of the sky nest by them.
They sing among the branches.
13 He waters the mountains from his rooms.
The earth is filled with the fruit of your works.
14 He causes the grass to grow for the livestock,
and plants for man to cultivate,
that he may produce food out of the earth:
15 wine that makes the heart of man glad,
oil to make his face to shine,
and bread that strengthens man’s heart.
16 Yahweh’s trees are well watered,
the cedars of Lebanon, which he has planted,
17 where the birds make their nests.
The stork makes its home in the cypress trees.
18 The high mountains are for the wild goats.
The rocks are a refuge for the rock badgers.
19 He appointed the moon for seasons.
The sun knows when to set.
20 You make darkness, and it is night,
in which all the animals of the forest prowl.
21 The young lions roar after their prey,
and seek their food from God.
22 The sun rises, and they steal away,
and lie down in their dens.
23 Man goes out to his work,
to his labor until the evening.
24 Yahweh, how many are your works!
In wisdom, you have made them all.
The earth is full of your riches.
25 There is the sea, great and wide,
in which are innumerable living things,
both small and large animals.
26 There the ships go,
and leviathan, whom you formed to play there.
27 These all wait for you,
that you may give them their food in due season.
28 You give to them; they gather.
You open your hand; they are satisfied with good.
29 You hide your face; they are troubled.
You take away their breath; they die and return to the dust.
30 You send out your Spirit and they are created.
You renew the face of the ground.
31 Let Yahweh’s glory endure forever.
Let Yahweh rejoice in his works.
32 He looks at the earth, and it trembles.
He touches the mountains, and they smoke.
33 I will sing to Yahweh as long as I live.
I will sing praise to my God while I have any being.
34 Let my meditation be sweet to him.
I will rejoice in Yahweh.
35 Let sinners be consumed out of the earth.
Let the wicked be no more.
Bless Yahweh, my soul.
Praise Yah!
1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3 Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
4 Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
5 Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
8 suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10 Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
17 În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18 munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
19 El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
20 Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21 puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
22 Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
23 Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
24 Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
25 Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
26 Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27 Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
30 Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
33 Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!