1 My God, my God, why have you forsaken me?
Why are you so far from helping me, and from the words of my groaning?
2 My God, I cry in the daytime, but you don’t answer;
in the night season, and am not silent.
3 But you are holy,
you who inhabit the praises of Israel.
4 Our fathers trusted in you.
They trusted, and you delivered them.
5 They cried to you, and were delivered.
They trusted in you, and were not disappointed.
6 But I am a worm, and no man;
a reproach of men, and despised by the people.
7 All those who see me mock me.
They insult me with their lips. They shake their heads, saying,
8 "He trusts in Yahweh.
Let him deliver him.
Let him rescue him, since he delights in him."
9 But you brought me out of the womb.
You made me trust while at my mother’s breasts.
10 I was thrown on you from my mother’s womb.
You are my God since my mother bore me.
11 Don’t be far from me, for trouble is near.
For there is no one to help.
12 Many bulls have surrounded me.
Strong bulls of Bashan have encircled me.
13 They open their mouths wide against me,
lions tearing prey and roaring.
14 I am poured out like water.
All my bones are out of joint.
My heart is like wax.
It is melted within me.
15 My strength is dried up like a potsherd.
My tongue sticks to the roof of my mouth.
You have brought me into the dust of death.
16 For dogs have surrounded me.
A company of evildoers have enclosed me.
They have pierced my hands and feet.
17 I can count all of my bones.
They look and stare at me.
18 They divide my garments among them.
They cast lots for my clothing.
19 But don’t be far off, Yahweh.
You are my help. Hurry to help me!
20 Deliver my soul from the sword,
my precious life from the power of the dog.
21 Save me from the lion’s mouth!
Yes, you have rescued me from the horns of the wild oxen.
22 I will declare your name to my brothers.
Among the assembly, I will praise you.
23 You who fear Yahweh, praise him!
All you descendants of Jacob, glorify him!
Stand in awe of him, all you descendants of Israel!
24 For he has not despised nor abhorred the affliction of the afflicted,
Neither has he hidden his face from him;
but when he cried to him, he heard.
25 My praise of you comes in the great assembly.
I will pay my vows before those who fear him.
26 The humble shall eat and be satisfied.
They shall praise Yahweh who seek after him.
Let your hearts live forever.
27 All the ends of the earth shall remember and turn to Yahweh.
All the relatives of the nations shall worship before you.
28 For the kingdom is Yahweh’s.
He is the ruler over the nations.
29 All the rich ones of the earth shall eat and worship.
All those who go down to the dust shall bow before him,
even he who can’t keep his soul alive.
30 Posterity shall serve him.
Future generations shall be told about the Lord.
31 They shall come and shall declare his righteousness to a people that shall be born,
for he has done it.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
3 Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8 ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -
9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.
16 Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:
17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.