A Psalm by David, for a memorial.

1 Yahweh, don’t rebuke me in your wrath,

neither chasten me in your hot displeasure.

2 For your arrows have pierced me,

your hand presses hard on me.

3 There is no soundness in my flesh because of your indignation,

neither is there any health in my bones because of my sin.

4 For my iniquities have gone over my head.

As a heavy burden, they are too heavy for me.

5 My wounds are loathsome and corrupt

because of my foolishness.

6 I am in pain and bowed down greatly.

I go mourning all day long.

7 For my waist is filled with burning.

There is no soundness in my flesh.

8 I am faint and severely bruised.

I have groaned by reason of the anguish of my heart.

9 Lord, all my desire is before you.

My groaning is not hidden from you.

10 My heart throbs.

My strength fails me.

As for the light of my eyes, it has also left me.

11 My lovers and my friends stand aloof from my plague.

My kinsmen stand far away.

12 They also who seek after my life lay snares.

Those who seek my hurt speak mischievous things,

and meditate deceits all day long.

13 But I, as a deaf man, don’t hear.

I am as a mute man who doesn’t open his mouth.

14 Yes, I am as a man who doesn’t hear,

in whose mouth are no reproofs.

15 For I hope in you, Yahweh.

You will answer, Lord my God.

16 For I said, "Don’t let them gloat over me,

or exalt themselves over me when my foot slips."

17 For I am ready to fall.

My pain is continually before me.

18 For I will declare my iniquity.

I will be sorry for my sin.

19 But my enemies are vigorous and many.

Those who hate me without reason are numerous.

20 They who render evil for good are also adversaries to me,

because I follow what is good.

21 Don’t forsake me, Yahweh.

My God, don’t be far from me.

22 Hurry to help me,

Lord, my salvation.

1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.

10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.

14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``

17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.

20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!