1 The Mighty One, God, Yahweh, speaks,
and calls the earth from sunrise to sunset.
2 Out of Zion, the perfection of beauty,
God shines out.
3 Our God comes, and does not keep silent.
A fire devours before him.
It is very stormy around him.
4 He calls to the heavens above,
to the earth, that he may judge his people:
5 "Gather my saints together to me,
those who have made a covenant with me by sacrifice."
6 The heavens shall declare his righteousness,
for God himself is judge. Selah.
7 "Hear, my people, and I will speak.
Israel, I will testify against you.
I am God, your God.
8 I don’t rebuke you for your sacrifices.
Your burnt offerings are continually before me.
9 I have no need for a bull from your stall,
nor male goats from your pens.
10 For every animal of the forest is mine,
and the livestock on a thousand hills.
11 I know all the birds of the mountains.
The wild animals of the field are mine.
12 If I were hungry, I would not tell you,
for the world is mine, and all that is in it.
13 Will I eat the meat of bulls,
or drink the blood of goats?
14 Offer to God the sacrifice of thanksgiving.
Pay your vows to the Most High.
15 Call on me in the day of trouble.
I will deliver you, and you will honor me."
16 But to the wicked God says,
"What right do you have to declare my statutes,
that you have taken my covenant on your lips,
17 since you hate instruction,
and throw my words behind you?
18 When you saw a thief, you consented with him,
and have participated with adulterers.
19 "You give your mouth to evil.
Your tongue frames deceit.
20 You sit and speak against your brother.
You slander your own mother’s son.
21 You have done these things, and I kept silent.
You thought that I was just like you.
I will rebuke you, and accuse you in front of your eyes.
22 "Now consider this, you who forget God,
lest I tear you into pieces, and there be no one to deliver.
23 Whoever offers the sacrifice of thanksgiving glorifies me,
and prepares his way so that I will show God’s salvation to him."
1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
2 Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
5 ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
7 Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
10 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13 Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16 Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
17 cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
22 Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.