A meditation by David, which he sang to Yahweh, concerning the words of Cush, the Benjamite.

1 Yahweh, my God, I take refuge in you.

Save me from all those who pursue me, and deliver me,

2 lest they tear apart my soul like a lion,

ripping it in pieces, while there is no one to deliver.

3 Yahweh, my God, if I have done this,

if there is iniquity in my hands,

4 if I have rewarded evil to him who was at peace with me

(yes, I have delivered him who without cause was my adversary),

5 let the enemy pursue my soul, and overtake it;

yes, let him tread my life down to the earth,

and lay my glory in the dust. Selah.

6 Arise, Yahweh, in your anger.

Lift up yourself against the rage of my adversaries.

Awake for me. You have commanded judgment.

7 Let the congregation of the peoples surround you.

Rule over them on high.

8 Yahweh administers judgment to the peoples.

Judge me, Yahweh, according to my righteousness,

and to my integrity that is in me.

9 Oh let the wickedness of the wicked come to an end,

but establish the righteous;

their minds and hearts are searched by the righteous God.

10 My shield is with God,

who saves the upright in heart.

11 God is a righteous judge,

yes, a God who has indignation every day.

12 If a man doesn’t repent, he will sharpen his sword;

he has bent and strung his bow.

13 He has also prepared for himself the instruments of death.

He makes ready his flaming arrows.

14 Behold, he travails with iniquity.

Yes, he has conceived mischief,

and brought out falsehood.

15 He has dug a hole,

and has fallen into the pit which he made.

16 The trouble he causes shall return to his own head.

His violence shall come down on the crown of his own head.

17 I will give thanks to Yahweh according to his righteousness,

and will sing praise to the name of Yahweh Most High.

1 (O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

2 ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,

4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

5 atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire).

6 Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!

7 Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!

8 Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

9 Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

10 Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată.

11 Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.

12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte,

13 îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!

14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:

15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o.

16 Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.

17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.