1 HUYE el impío sin que nadie lo persiga: Mas el justo está confiado como un leoncillo.2 Por la rebelión de la tierra sus príncipes son muchos: Mas por el hombre entendido y sabio permanecerá sin mutación.3 El hombre pobre y robador de los pobres, Es lluvia de avenida y sin pan.4 Los que dejan la ley, alaban á los impíos: Mas los que la guardan, contenderán con ellos.5 Los hombres malos no entienden el juicio: Mas los que buscan á Jehová, entienden todas las cosas.6 Mejor es el pobre que camina en su integridad, Que el de perversos caminos, y rico.7 El que guarda la ley es hijo prudente: Mas el que es compañero de glotones, avergüenza á su padre.8 El que aumenta sus riquezas con usura y crecido interés, Para que se dé á los pobres lo allega.9 El que aparta su oído para no oir la ley, Su oración también es abominable.10 El que hace errar á los rectos por el mal camino, Él caerá en su misma sima: Mas los perfectos heredarán el bien.11 El hombre rico es sabio en su opinión: Mas el pobre entendido lo examinará.12 Cuando los justos se alegran, grande es la gloria; Mas cuando los impíos son levantados, es buscado el hombre.13 El que encubre sus pecados, no prosperará: Mas el que los confiesa y se aparta, alcanzará misericordia.14 Bienaventurado el hombre que siempre está temeroso: Mas el que endurece su corazón, caerá en mal.15 León rugiente y oso hambriento, Es el príncipe impío sobre el pueblo pobre.16 El príncipe falto de entendimiento multiplicará los agravios: Mas el que aborrece la avaricia, prolongará sus días.17 El hombre que hace violencia con sangre de persona, Huirá hasta el sepulcro, y nadie le detendrá.18 El que en integridad camina, será salvo; Mas el de perversos caminos caerá en alguno.19 El que labra su tierra, se hartará de pan: Mas el que sigue los ociosos, se hartará de pobreza.20 El hombre de verdad tendrá muchas bendiciones: Mas el que se apresura á enriquecer, no será sin culpa.21 Tener acepción de personas, no es bueno: Hasta por un bocado de pan prevaricará el hombre.22 Apresúrase á ser rico el hombre de mal ojo; Y no conoce que le ha de venir pobreza.23 El que reprende al hombre, hallará después mayor gracia Que el que lisonjea con la lengua.24 El que roba á su padre ó á su madre, y dice que no es maldad, Compañero es del hombre destruidor.25 El altivo de ánimo suscita contiendas: Mas el que en Jehová confía, medrará.26 El que confía en su corazón es necio; Mas el que camina en sabiduría, será salvo.27 El que da al pobre, no tendrá pobreza: Mas el que aparta sus ojos, tendrá muchas maldiciones.28 Cuando los impíos son levantados, esconderáse el hombre: Mas cuando perecen, los justos se multiplican.

1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -