1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

1 Feliz é o homem que não anda segundo o conselho dos iníquos, Nem no caminho dos pecadores se detém, Nem na roda dos escarnecedores se assenta.2 Mas o seu prazer está na lei de Jeová, E na sua lei medita de dia e de noite.3 Ele é qual árvore plantada junto às correntes das águas, Que em tempo próprio dá o seu fruto, E cuja folha não cai; Ele leva ao fim tudo quanto empreende.4 Não são assim os iníquos, Mas são como a moinha que o vento dispersa,5 Por isso os iníquos não subsistirão no juízo, Nem os pecadores na congregação dos justos.6 Pois Jeová conhece o caminho dos justos, Mas o caminho dos iníquos perecerá.